Terapie prin arta

 Folosirea terapiei prin arta ca forma de psihoterapie in lucrul terapeutic cu persoanele cu tulburari de personalitate este un fapt destul de comun. Dincolo de efectul  de reglare emotionala al artei, oare ce alte caracteristici specifice ale terapiei prin arta sustin procesul terapeutic si conduc spre schimbare? Si nu in ultimul rand care este impactul specific al terapiei prin arta asupra procesului terapeutic?

La baza uneia dintre cele mai importante teorii pe care se bazeaza lucrul terapeutic prin arta cu persoanele cu tulburari de personalitate stau materialele si media de arta si in mod special provocarea si experiente diferite oferite de acestea (fluid- solid, senzorial kinestezica – simbolica cognitiva). Consideram ca lucrul cu polaritatile, deseori antagoniste, este el in sine un factor terapeutic si un mecanism de schimbare relevant, ce are drept efect reglarea si imbunatatirea emotionala.

Daca ar fi sa ne gandim la trasaturile comune ale tulburarilor de personalitate am putea spune ca acestea sunt caracterizate prin modele cognitive, afective si/sau interpersonale deseori instabile, disfunctionale, ce afecteaza functionarea personala, sociala ,profesionala si determina deseori o suferinta semnificativa. Studiile demonstreaza ca instabilitatea si capacitate limitata de reglare emotionala si / sau a contactului interpersonal, trasatura specifica acestei populatii, au deseori ca urmare neintegrarea. Neintegrarea la randul ei determina capacitatea redusa  sau incapacitatea persoanei cu tulburari de personalitate de a gestiona contradictiile. Observam deseori ca modelul de coping al persoanelor cu tulburari de personalitate are la baza emotii dihotomice, ambivalente si nu de putine ori extreme. Deseori o gandire de genul “alb-negru”, “totul sau nimic” este prezenta.

De aceea lucrul cu contrariile, cu emotiile conflictuale sau nevoile contradictorii este  unul din scopurile principale in lucrul terapeutic cu aceasta populatie. Identificare si procesarea lor contradictiilor ajuta la gestionarea tulburarilor de personalitate. In plus, implicarea constienta si activa in conflictele interioare, permite integrarea partilor atunci cand contradictiile paradoxale sunt rezolvate.
Conflictele interioare si contradictiile dintre sentimente si impulsuri sunt exprimate in lucrarea de arta sub forma de contrarii. In lucrarea de arta devin vizibile, palpabile, fapt ce sustine procesele de constientizare si auto-reflectie.

Contrastele si contrariile sunt elemente importante ale imaginii ce pot fi folosite in cautarea claritatii, constientizarii si intelegerii (Hinz, 2015). Opuse ca forma si proces aceste contraste sunt o imagine, o metafora a contradictiilor vietii, contradictii atat de prezente in tulburarile de personalitate. 

In cadrul sesiunilor de terapie prin arta aceste contrarii sunt folosite in scopul integrarii lor. La nivel creativ, componentele integrate fac legatura intre experienta interioara si realitatea exterioara, permitand dezvoltarea personala, integralitatea si sustinand sanatatea psihica (Hinz, 2019). 

Lucrul terapeutic cu contrariile, capacitatea de a le modela si procesa, de a le face sa ajunga o forma unificata, este o tema predominanta  in cadrul sesiunilor de terapie prin arta. Contrariile  devin vizibile si palpabile in cadrul procesului terapeutic prin arta. Dincolo de vizibilitatea lor, acestea ofera deseori indicii despre posibilitatile pacientilor de a le varia, diferentia si gestiona. In plus, miscarile clientului in timpul procesul creativ (amplitudine miscarilor sau rigiditatea lor etc.) ne  ofera  informatii despre posibilitatile psihosociale ale acestora. 

Exprimarea artistica incurajeaza, de asemenea, dialogul interior sanatos, dand forma diferitelor parti contradictorii si opuse ale persoanei. Integrarea personala are loc atunci cand sentimentele, gandurile si actiunile opuse se reunesc intr-o reprezentare coerenta unificata (Rubin, 2001; Haeyen, 2019). In plus, experienta pozitiva , jocul, bucuria, emotiile, creativitatea atat de prezenta in cadrul sesiunilor de terapie, combinatate cu crearea artistica in sine, permit integrarea psihologica si dezvoltarea personala incurajand si sustinand schimbarea.

 Materialele poarta in ele semnificatii ale vietii personale, culturale sau sociale aflata intr-o continua schimbare. Fiecare material folosit in terapia prin arta (art terapie) are un potential unic si permite folosirea sa intr-o multitudine de modalitati diferite, conform calitatiilor sale.

Interactia cu materialele este poate cel mai important si valoros aspect al evaluarii in Terapia prin arta si nu numai, caci modul in care materialele sunt folosite influenteaza atat procesul de arta, produsul final cat si procesul terapeutic.

Cunoasterea proprietatilor materialelor permite art terapeutului alegerea si folosirea acestora in atingerea scopului dorit. Mai pe larga despre fiecare componenta in parte si modul in care, cand sau cu cine poate fi utilizata puteti citit in continuare

Componenta kinestezica a materialelor si media de arta

Atunci cand dorim sa accesam materialul preverbal al clientului folosirea materialelor de arta in scop kinetic poate fi deosebit de util. Folosirea acestora in scop kinetic presupune din partea clientului o puternica implicare fizica. In timpul realizarii lucrarii miscarile clientului sunt deseori ample, puternice si mai ales repetitive. Aceste caracteristici ale miscarii, determinate de componenta kinestetica a materialelor, ce are ca efect scaderea nivelului de excitare nervoasa, permitand astfel detensionare si autoreglarea corporala.

Dincolo de eliberarea tensiunii, componenta kinetica a materialelor este deseori utilizata terapeutic pentru a reconstitui functionarea memoriei la adultii in varsta, dar si pentru a ajuta clientii ce au pierdut sau au blocat legatura cu emotiile sau senzatiile lor corporale.


Unul dintre scopurile folosirii componentei kinestezice este de a permite explorarea prin intermediul materialelor si media de arta si eliberarea energiei prin miscare.

Componenta senzoriala a materialelor si media de arta

 Dimensiunea senzoriala a materialelor se concentreaza atat pe senzatiile interne, cat si pe cele externe care sunt experimentate in cadrul interactiei cu diverse media de arta (Lusebrink, 1990). In forma sa cea mai pura, componenta senzoriala, se refera la prelucrarea informatiei care implica doar senzatiile fara a analiza partea cognitiva. Multe experiente in cadrul sesiunilor de Terapie prin arta implica aceasta componenta senzoriala. In plus, experientele de arta senzoriala care nu au drept scop realizarea unui produs finit, reduc simtitor stresul interventiilor bazate pe arta (anxietatea foii albe).

Informatia senzoriala oferite de materiale poate directiona atentia, creste implicarea motrica si poate imbunatati invatarea.

Crearea de arta excita simturile, iar aceasta stimulare senzoriala este adesea scopul principal in Terapia prin arta cu adultii in varsta dar si pentru copiii cu dificultati de integrare senzoriala sau tulburari din spectrului autismului.

Pentru persoanele cu dificultati in reglarea senzoriala (SPD- Sensory Processing Disorder), concentrarea pe lucrarea de arta poate permite o integrare mai usoara a informatiilor senzoriale incomode.

Impreuna cu componenta kinestezica, componenta senzoriala a materialelor reprezinta cea mai simpla forma de colectare si prelucrare a informatiilor.

Componenta perceptiva a materialelor si media de arta

Cand vorbim de componenta perceptiva a materialelor ne referim la aspectele figurative ale imaginii mentale si punem accentul pe elementele formale a expresiei vizuale.

Calitatea terapeutica a componentei perceptuale a materialelor are de-a face cu puterea limitelor, a structuralitatii. Cresterea constientizarii structurale, determinata de componenta perceptiva a materialelor, a fost, de asemenea, descrisa ca o modalitate de stabilire a ordinii in haosul interior (Ulman, 1975)

Constientizarea limitelor si concentrarea asupra lor, asupra proprietatilor fizice si a elementelor ce formeaza imaginea este terapeutice, reduc anxietatea, perceptia durerii la copii sau anxietatea scolara la adolescenti.

Folosirea in terapie a componentei perceptive a materialelor, poate ajuta clientii sa se perceapa pe ei si lumea lor diferit, intr-un mod mai obiectiv, neamenintator.

Utilizarea componentei perceptive ofera clientilor cu dementa, psihoza sau schizofrenie un focus vizual sau tactil ce ii poate ajuta deseori sa mentina contactul cu realitatea lor externa.

Componenta afectiva a materialelor si media de arta

Componenta afectiva a materialelor este opusa celei perceptive, caci opus structurarii, componenta afectiva incurajeaza si sustine exteriorizarea emotiilor. Componenta afectiva a materialelor permite si incurajeaza exprimarea emotiilor, pe care le aplifica nu de putine ori. Emotiile, la randul lor, confera o calitate didamica lucrarii de arta.

Componenta afectiva a materialelor creste constientizarea emotionala, sprijina reglarea emotionala si incurajeaza interiorizarea imaginilor afective si simbolice. Nu in ultimul rand, permite dezvoltarea unui vocabular emotional, lucrul deosebit de important in lucrul cu copiii, dar nu doar.

In unele tulburari somatice sau tulburari psihiatrice, procesarea informatiilor afective poate fi blocata sau indisponibila. Pe de alta parte, emotiile pot fi simtite ca fiind coplesitoare si raspunsul afectiv determint este exagerat, ca in cazul tulburarilor de dispozitie, al tulburarii Borderline sau al acting-ului agresiv sau distructiv. In aceste situatii, functia terapeutica a componentei afective a materialelor este de constientizare a emotiilor,  de sprijin in exprimarea impulsurilor afective intr-o forma constructiva, dar si de comunicare a emotiilor fara a experimenta coplesire (overwelming) emotionala.

Componenta cognitiva a materialelor si media de arta

Componenta cognitiva a materialelor si media de arta este semnificativ diferita de componentele anterioare deoarece aceasta depinde de capacitatea de gandire abstracta si adesea necesita utilizarea limbajului pentru a transmite ganduri, idei si valori complexe.

Functia principala a componentei cognitive este rezolvarea creativa a problemelor folosind interactiunea verbala si imaginara, inclusiv reprezentarea simbolica. Gandindu-se la diferitele aspecte ale unei situatii si construind singuri imagini care sa le reprezinte gandurile si sentimentele legate de situatie, noi modalitati de rezolvare devin adesea evidente clientilor.

Folosirea acesteia poate fi o modalitate prin care clientii invata sa generalizeze dincolo de experientele specifice. O imagine poate sta la baza unui principiu abstract de care sunt legate alte idei. in plus, in cadrul sesiunilor de terapie prin arta, gandurile abstracte problematice pot fi reincadrate, reformulate, privite intr-o lumina diferita.

Componenta simbolica a materialelor si media de arta

Dimensiunea terapeutica a componentei simbolice este definita ca abilitatea de a descoperi semnificatia personala in contextul mai larg al simbolurilor universale.

Functia principala a componentei simbolice a materialelor este descoperirea unor fatete necunoscute si indisponibile ale sinelui si integrarea acestor informatii intr-un noua definire a sa. Din punct de vedere terapeutic componenta simbolica este cea care incurajeaza si sustine procesul de acceptare a partilor ignorate sau renegate ale sinelui, promoveaza capacitatea de a trai cu dualitatea si ambiguitatea si nu in ultimul rand, extinde autocunoasterea.

Folosirea excesiva a componentei simbolice apare atunci cand gandirea metaforica blocheaza capacitatea de a atribui un sens personal evenimentelor, imaginilor si obiectelor sau cand totul capata o semnificatie simbolica speciala, asa cum se intampla uneori in cazul schizofreniei.

Componenta creativa a materialelor si media de arta

Componenta creativa a materialelor are ca efect deseori cresterea respectului de sine, a propriei valori, promoveaza exprimarea adevarului si reducerea rusinii, intareste legatura cu eul creativ, sustine si incurajeaza cresterea personala post-traumatica si intareste metodele de adaptare. Cercetarile indica faptul ca activitatea creativa este asociata cu sentimente crescute de bunastare subiectiva si a auto-eficacitate.

Functionarea creativa poate fi imbunatatita atunci cand clientii sunt ajutati sa analizeze si sa rupa barierele mentale, emotionale sau fizice ce stau in calea exprimarii lor artistice. Un nou mod de cunoaste de sine poate apare atunci cand experientele creative sunt interiorizate.

Burnout-ul, sindrom al stresului cronic, este recunoscut oficial ca fiind un fenomen ocupațional din ce în ce mai prezent în multe profesii. Deși simptomele sale ( dificultate de concentrare, eficiență redusă, iritabilitate, probleme de somn, epuizare totală etc.) pot afecta pe oricine la locul de muncă, indiferent de profesie, studii recente au arătat ca exista un risc mai mare de epuizare în profesii medicale și terapeutice, în special în primii trei ani de practică.

Unul dintre motive este că atât medicii cât și terapeuții împărtășesc dorința profundă de a-i ajuta pe cei ce suferă. A empatiza cu durerea altcuiva pentru a dobândi o înțelegere deplină a sa, fară însă a permite empatiei să se transforme în compasiune, ne expune deseori epuizarii emoționale, fapt ce poate avea uneori drept efect chiar traume secundare, ceea ce nu este diferit de stresul post traumatic.

În ciuda abilităților avansate de a diagnostica, terapeuții pot fi ultimii care-și recunosc propria epuizare. Acest lucru nu este in totalitate o surpriză, deoarece majoritatea dintre noi nu primesc instruire legată de recunoașterea semnelor timpurii ale epuizării proprii sau de modul în care aceasta poate fi prevenită.

Burnout-ul terapeutului este definită ca stresul și epuizarea mentală cauzate de incapacitatea de a face față în mod eficient cerințelor mentale continue ale mediului de lucru, epuizare ce are de obicei trei componente principale:

Epuizare emoțională: trăită ca o senzație de copleșire emoțională
Diminuarea compasiunii: răspunsurile sau reacții sunt deseori impersonale, terapeutul manifestând o oarecare indiferență legată problemele prezentate de client
Neeficieța personală: senzația lipsei de competență în lucrul cu clienții.

Te poți gândi că te afli în situația de burnout când:

- tragi de tine pentru încă o zi de lucru
- întârzii deseori la întâlniri
- te simți ușurat atunci când clienții anulează o întâlnire
- te surprinzi de multe ori distras în timpul sesiunii sau că nu asculți la fel de atent ca de obicei atunci cînd clienții vorbesc
- oferi mai degrabă sfaturi decât să pui întrebări pentru a-l ajuta pe client să-și găsească propriile răspunsuri
- te simți mai puțin eficient, mai puțin empatic, mai nerăbdător sau mai critic față de clienți
- problemele lor te copleșesc și îți ocupă mintea chiar și în afara sesiunilor de terapie.
Este de la sine înțeles că atunci când suntem în starea de burnout munca noastră este afectată. S-ar putea să fim mai puțin atenți în sesiune, să nu acționăm la fel de atent, lucru ce se poate reflecta și asupra rapoartelor, evaluărilor și documentelor scrise, suntem mai puțin atenți cu partea etică, legală etc.

Epuizarea ne poate aduce în situația de a lua în calcul chiar și renunțarea la profesie, de a abandona o carieră ce ne-a pasionat cândva și pentru care ne-am pregătit ani în șir. Este important de știut, mai ales în aceste situații în care suntem tentați să luam decizii categorice, că epuizarea (burnout) este ceva obișnuit , mai ales în această profesie. Iar mai mult de atât, este tratabilă.

Poate fi o provocare, mai ales din punct de vedere financiar, să găsești timp pentru tine, pentru terapia personală, pentru vacanțe mai dese sau să alegi să lucrezi cu un număr mai mic de clienți. Cu toate acestea, investiția în îngrijirea de sine este esențială pentru a menține o funcționare bună și eficientă în această profesie.

Cum arta și terapia prin artă te poate ajuta în caz de epuizare emoțională

Deși poate fi benefic să lucrezi cu un terapeut specializat în această formă de psihoterapie pentru a putea profita de numeroasele beneficii ale terapiei prin artă, a face artă în intimitatea propriei case îți poate fi de mare ajutor.

Dacă te consideri netalentat sau fără prea multă experiență sau refuzi din start ideea de a face artă poți începe prin explorarea diverselor medii, materiale de artă, pentru a-l găsi pe cel mai potrivit ție (acuarelă, culori acrilice, lut, colaj etc.). Nu contează atât de mult media de artă, calea aleasă sau dacă produsul final respectă normele estetice, ci doar procesul creativ. Procesul și nu produsul final este acela ce reduce nivelul hormonilor de stres diminuând simptomele neplăcute ale epuizării.

Un studiu publicat de către Universitatea Drexel (2016) a arătat că arta este eficientă în reducerea hormonilor de stres, indiferent de abilitățile artistice. Aproximativ 75% dintre participanții la studiu au manifestat o reducere a nivelului cortizolului după doar 45 de minute de activitate artistică. Studiul a demonstrat de asemenea ca acest lucru nu este influențat de experiența artistică a participantului.

Cum este diferit procesul artistic ce are loc în cadrul sesiunilor de terapie prin artă de activitatea artistică desfășurată acasă?

În cadrul sesiunilor de terapie, sub îndrumarea unui terapeut prin artă specializat, activitatea artistică, dincolo de efectul sau de relaxare, liniștire, reducere a nivelului hormonilor de stres, este folosită și ca o modalitate de comunicare non-verbală, o modalitate de exprimare a emoțiilor sau experiențelor ce pot fi uneori dificil de verbalizat.

Arta oferă mijloace de exprimare prin imagini sau metafore ce trec dincolo de barierele limbajului verbal, iar sub îndrumarea unui terapeut aceasta poate fi folosită pentru a genera un proces de auto-reflecție sau autoexprimare, fapt ce determină o mai bună înțelegere a propriilor emoții, a metodelor de coping dar și a motivelor ce stau la baza lor. Și nu în ultimul rând, aceasta susține dezvoltarea rezilienței.
Caracterizată ca abilitatea de a rămâne pozitiv în ciuda circumstanțelor dificile, reziliența oferă oamenilor capacitatea de a depăși provocările și de a-și menține sau îmbunătăți sănătatea mintală. Dezvoltarea rezilienței poate fi o strategie pentru prevenirea și tratarea simptomelor anxietății și / sau depresie, a sindromului burnout și a tulburării de stres post-traumatic la profesioniști. Acest proces poate ajuta individul să înțeleagă că orice traumatism poate fi conținut, văzut și vindecat în cadrul relației terapeutice, și poate cel mai important lucru, reziliența poate fi învățată.

Sub îndrumare terapeutică, materialul nevăzut, nespus, neprelucrat, exprimat prin intermediul lucrării de artă se poate transforma în ceva palpabil, vizibil, capată o voce putând fi auzit și transformat.

Procesul terapeutic poate determina creșterea stimei de sine, reducerea stresului, reducerea oboselii legate de muncă, îmbunătățirea comunicării și a relațiilor personale și profesionale și stimularează dezvoltarea personale. De-a lungul său clienții pot dezvolta noi perspective și abilități ce-i ajută în procesarea experienței trecute, dar și în navigarea printre provocările viitoare ale vieții.

Efectul folosirii artei sub îndrumarea unui specialist, face din aceasta formă de psihoterapie o modalitate foarte bună și efectivă de intervenție și tratament în cazurile de epuizare profesională (burnout).

 „Oricine poate deveni furios, este usor, dar sa fii furios pe persoana potrivita la momentul potrivit, in scopul si in modul corect - asta nu este in puterea tuturor si nu este usor.” Aristotel

Furia este poate una dintre emotiile deseori greu de gestionat atat de cel ce o traieste cat si de persoanele din jurul sau, iar interventia atunci cand aceasta apare este deseori dificila. Este insa o emotie ce permite identificarea problemelor relationale si impune schimbari in comportamentul celorlalti. Furia are o componenta culturala, aparitia, forma si modalitatea ei de exprimare difera de la o societatea la alta. Furia implica atat mintea cat si corpul si este puternic influentata de obiceiurile comportamentale proprii, de a face fata stresului emotional, dezvoltate de-a lungul timpului.

Se considera ca la baza furiei sta deseori stima de sine scazuta, furia influentand, de cele mai multe ori, legaturile persoanei cu societatea. Legaturile mai slabe cu societatea determina in majoritatea cazurilor diminuarea respectarii normelor sociale, acest lucru dand la randul sau nastere manifestarilor agresive.

Studiile in domeniu au demonstrat utilitatea si eficienta terapiei prin arta ( art terapiei) in astfel de cazuri, caci ea imbunatateste stima de sine. Unul dintre obiectivele generale ale terapiei prin arta este imbunatatirea stimei de sine, oferind clientului posibilitatea de a invata abilitati noi si de a-si modifica modul in care gandeste si percepe lucrurile sau situatiile.

Arta este un limbaj potrivit, accesibil si folosit de majoritatea copiilor, astfel terapia prin arta fiind foarte utila in terapia copiilor cu tulburari emotionale. Prin sarcini si intrebari specifice putem ajuta copiii aflati in criza sa exprime si sa descrie experientele proprii, scopul fiind acela de reformulare a emotiilor dar si a gandurile negative.

Deseori terapia prin arta poate ajunge la miezul problemei facand fata in mod eficient furiei. Exista o multitudine de modalitati prin intermediul carora, in cadrul sesiunilor de terapie prin arta, se poate lucra cu aceasta: exprimarea ei intr-un mod simbolic, folosirea metaforelor, exprimarea emotiilor ce o mascheaza si a celor din spatele ei, inlocuirea ei prin creativitate etc.

Eficienta in diminuarea sau tratarea furiei in cadrul sesiunilor de terapie prin arta (art terapie), conform studiilor in domeniu, este determinata in primul rand de modalitatile sigure de exprimarea a sa, dar si de experimentarea de noi abordari, noi abilitati sau tehnici de rezolvare a problemelor, oferirea de modalitati non-verbale de comunicarea a trairilor sau a experientelor complexe de viata.

Terapia prin arta (art terapia) ofera posibilitatea de a reda in lucrarea de arta imaginile mentale, acestea devenind vizibile si nu in ultimul rand, palpabile. Imaginatia si lucrarea de arta pot ajuta la transformarea agresivitatii distructive in forta constructiva.

Terapia prin arta (art terapia) are multe de oferit in lucrul terapeutic cu furia:

* Ofera o modalitate de exprimare, de comunicare, clientilor ce au dificultati in verbalizarea cauzelor sau motivelor ce stau la baza furiei lor  

* Crearea unei lucrari de arta determina deseori linistirea, acest lucru incurajand reflectia proprie asupra lucrurilor 

* Utilizarea materialelor de arta si a artei este deseori o modalitate mai placuta de abordare a problemelor 

* Materialele de arta pot fi folosite pentru a dezvolta creativitatea si a intari respectul de sine dar si pentru a experimentaun mod diferit de a fi. Acest lucru ajuta deseori clientul sa-si descopere punctele puternice dar si modalitati noi, diferite, de rezolvarea a problemelor 

* Lucrarea de arta incurajeaza exprimarea gandurilor sau emotiilor chiar daca acestea sunt contradictorii si permite prezenta lor impreuna, in acelasi loc 

* Uneori, metafore vizuale ce apar in lucrarile de arta pot fi folosite ca modalitati de dezvoltare a vocabularului emotional ce va permite ulterior discutiile despre furie. 

* Conform cercetarilor neurologice, terapia prin arta (art terapia) ajuta si sustine interactia intre diferitele zone ale creierului, conectand procesele creative cu limbajul si memoria pe termen lung 

* Limitarile date de setting-ul intalnirii terapeutice, de materialele sau media de arta folosite ofera deseori un sentiment de siguranta, clientii putand sa-si priveasca furia fara ca aceasta sa le scape de sub control. 

* Deoarece in terapia prin arta nu este urmarita partea estetica a lucrarii, nu exista corect sau gresit, aceasta forma de psihoterapie scade foarte mult presiunea simtita deseori de client 

* In cazul terapiei prin arta (art terapiei) de grup, spre deosebire de alte forme de psihoterapie, datorita artei, din grup pot face parte atat cei ce isi directioneaza furia asupra altora cat si cei ce o directioneaza spre sine, oferind o experienta mult mai complexa, mai bogata din punct de vedere terapeutic. In psihoterapiile verbale acest lucru este mai dificil de realizat.