Terminarea terapiei
Terminarea
terapiei este probabil una dintre cele mai importante parti, fiind
considerata o oportunitate de a discuta despre separare si pierdere
si de a pregati copilul (clientul) pentru viitor. Freud (1937) a fost
primul clinician ce a subliniat importanta deosebita a acestei faza a
terapiei. A nu permite existenta ei lasa terapia incompleta.
Otto
Rank (1929,1952) considera ca separarea este o problema universal
prezenta determinata de experienta dureroasa a nasterii. Experienta
nasterii determina pe de-o parte aparitia unei stari de "anxietate
primara" oricarui nou-nascut, iar pe de alta parte genereaza
dorinta de a uita aceasta durere, proces pe care Rank il numeste
"regresie primara". Astfel, atunci cand copilul se desparte
de o persoana apropiata lui, aceasta despartire ii va aminti de
despartirea primordiala de mama.
O
perioada de terminare ofera copilului oportunitatea de a se adresa, a observa si a discuta despre trairile sale legate de separare
si pierdere.
Extinzand
ideea lui Rank, Allen(1942) considera ca intalnirile terapeutice din
perioada de terminare si stabilirea unui plan, ofera terapeutului
posibilitatea de a se adresa anumitor probleme sau frici legate de
separare. Allen considera ca procesul de terminare a terapiei contine
un mesaj foarte puternic, iar lasarea acestui proces incomplet poate
determina copilul sa adopte o
solutionare defensiva.
Unii
copii vor folosi aceasta perioada pentru a-si lua la revedere de la
terapeut, iar altii o vor folosi pentru a protesta, a reactiona sau a
evita lucrurile legate de separare. Copiii cu o istorie semnificativa
a pierderii sau a separarii au nevoie sa simta ca ei hotarasc si
conduc lucrurile si, mai mult decat atat, ca ei abandoneaza
terapeutul (prin refuzul de a participa la intalniri) in loc de a fi
abandonati.
Prin
oferirea acestei perioada de incheiere, terapeutul genereaza o noua
experienta legata de separare sau terminare, caracterizata prin
implicare activa si nu prin pasivitate sau abandon.
In
aceasta perioada, sarcina terapeutului este de a sustine Ego-ul
copilului si de a-l ajuta sa se adapteze situatiei. Astfel copilul va
parasi terapia cu sentimentul de forta si putere interioara, de
sprijin si respect.
Clepsidra
In
perioada de sfarsit in terapia copiilor mici, dar nu numai,
exprimarea vizuala a trecerii timpului si numararea intalnirilor
ramase sunt absolut necesare. O foarte buna modalitatea este
folosirea unei clepsidre, desenata sau din sticla.
Intentia:
De "a vizualiza" trecerea timpului pana la ultima intalnire
si de a oferi posibilitatea discutiei despre separare, despartire si
trairile ce au legatura cu aceastea.
Materiale
necesare:
desenul unei clepsidre sau un vas clepsidra din sticla ce poate fi
deschis, carioci, culori, nisip colorat.
Descriere:
Vor fi marcate si numerotate pe clepsidra un numar de zone ce
corespund numarului de intalniri pana la cea finala. In fiecare
intalnire se va adauga nisip sau va fi colorata zona specifica
intalnirii.
Desenul
palmelor
Se
deseneaza conturul palmelor copilului si ale terapeutului una langa
alta, putandu-se apoi colora sau desena in interiorul acestora. Pot
fi folosite vopsele acrilice pentru colorarea palmelor, desenul fiind
amprenta lor. Vor fi facute doua desene, unul pentru copil si unul
pentru terapeut.
Intentia:
Crearea unui obiect tranzitional, ce ii ofera copilului posibilitatea
de a pastra "o bucata din terapeut".
Materiale:
creione, carioci, vopsele acrilice
Metafore:
imaginea
palpabila a experientei de parteneriat,
importanta
copilului pentru terapeut, copilul nu va fi uitat.
