Abuzul si neglijarea si indicatorii acestora in terapia prin arta
"Abuzul asupra copiilor este recunoscut pe scară largă ca fiind o problemă gravă ce face parte din spectrul violenței interpersonale și include neglijare si/sau abuz fizic, sexual, emoțional și verbal. În esență, abuz este orice actiune ce pune în pericol sau dăunează sănătății, dezvoltării fizice sau emoționale a copilului. " Cathy Malchiodi
In terapia prin arta (art terapia) ca si in celelalte forme de psihoterapie, abuzul, desi de multe ori neexprimat in cuvinte, apare in cadrul sedintelor deseori chiar din primele intalniri. Vorbim de acei indici ai abuzului dintre care am ales trei pentru acest articol.
Ca inchidem ochii, ca ne uitam in alta parte cand se intampla langa noi in parc sau in casa vecina, anual milioane de copii sunt neglijati, maltratati sau abuzati. Partea si mai trista este ca atunci cand vorbim de neglijare, maltratare sau abuz, abuzatorii sunt de multe ori tocmai persoanele apropiate, cei ce ar trebui sa aiba grija si sa protejeze copilul.
Emotiile, fie ele pozitive sau negative, sunt una dintre caracteristicile esentiale ale relatiilor apropiate. In cadrul acestor relatii sunt experimentate sentimentele de acceptare, securitate, dragoste, bucurie, multumire, mandrie dar si de frustrare, ura, teama de respingere, umilinta, gelozie, dezamagire, durere sufleteasca, disperare etc.
Relatiile apropiate permit si incurajeaza aparitia emotiilor, dar in acelasi timp sunt si afectate de modul in care cei implicati in relatie reactioneaza emotional la evenimentele pozitive sau negative din viata lor.
In relatia parinte-copil, emotiile celor doi determina calitatea interactiei diadice si pot afecta nu doar natura actiunilor ci si raspunsul emotional. Emotiile de baza (furia, frica, bucuria etc) pot determina comportamente specifice partenerului de relatie( de apropiere, de departare etc.), comportamente ce genereaza, la randul lor, raspunsuri relationale specifice .
Relatiile apropiate ofera poate cel mai important sprijin in ceea ce priveste factorii perturbatori. De aceea, in cadrul terapiei, incapacitatea copilului de a recunoaste mimica faciala specifica anumitor emotii de baza poate un prim indicator al abuzului in familie.
1. Dificultati in recunoasterea emotiilor exprimate
Copiii maltratati au abilitati reduse si o acuratete semnificativ mai mica in recunoasterea emotiilor de baza exprimate prin mimica tipica. Faptului ca parintele ce maltrateaza copilul are deseori tendinta de a afisa o mimica diferita emotiei traite ( zambet cand nu e fericit) sau de a nu oferi nici un indiciu emotional prin mimica faciala face deosebit de grea invatarea semnificatiile normative ale expresiilor faciale de catre copiilor.
De asemenea, studiile au demonstrat ca nivele inalte de emotii negative intense exprimate in cadrul familiei afecteaza eficienta copilului de a intelege emotiile. Lipsa expresivitatii persoanei apropiate poate influenta negativ invatarea dispozitiilor in general si recunoasterea expresiilor faciale in particular.
2. Dificultati in intelegerea sau capacitate redusa de a vorbi despre trairile si emotiile unei alte persoane
In joc, in crearea povestii unui personaj dat, copiii ce au trecut sau trec prin abuz manifesta dificultati vizibile in a folosi informatii despre experienta din trecut a personajului, greutati in intelegerea emotiei curente a personajului ca raspuns la o situatie data sau in rezolvarea discrepantelor dintre indiciile faciale si emotionale ale situatiei.
In explicarea reactiilor emotionale ale personajului din joc sau poveste, copiii maltratati au deseori tendinta de a distorsiona povestea adaugandu-i material suplimentar ce de multe ori are legatura cu propria lor situatie.
3. Monstrii in lucrarile de arta
Desi tema monstrilor in desenele copiilor nu este deloc o tema iesita din comun, ba dimpotriva este o tema universala, ea apare insa diferita si mult mai des in desenele copiilor ce sufera sau au suferit abuzuri. Monstrul din desen poate intruchipa parintele abuziv sau ce neglijeaza sau persoana ce are intentia de a intimida sau teroriza. Acesti monstrii de cele mai multe ori imprumuta din trasaturile abuzatorilor. Uneori monstrii sunt chiar intruchiparea copiilor ce astfel capata supraputeri, lucru ce le ofera posibilitate ca macar in joc sau arta sa detina controlul situatiei.
In arta vorbim deseori despre "monstrii interiori", o mare parte din atelierele de terapie prin arta tratand aceasta tema. Monstrii interiori comunica intr-un mod senzorial, emotional sau psihologic o trauma, iar in cazul copiilor abuzati, monstrii sunt insasi imaginea abuzului sau a neglijarii.
Pentru ca deseori un monstru este perceput ca ceva urat, hidos, ce provoaca repulsie, poate constitui un alt motiv pentru care copilul se reprezinta pe sine ca monstru. Astfel el transmite propria perceptie despre Sine, sine perceput deseori datorita abuzului, ca fiind plin de defecte. Exprimarea de sine a copilului ca monstru reflecta de cele mai multe ori vinovatia sau convingerile pline de vinovatie si rusine ale copilului, cand acesta este supravietuitor al abuzului fizic, sexual, emotional sau psihologic. Deseori imaginea acestor monstri exprima o puternica tristete, singuratate, anxietate, teama si frica.
Copiii rareori vorbesc despre experientele traumatice, despre abuz , mai ales cand abuzatorul este unul dintre persoanele apropiate de care este legat emotional si afectiv si depinde fizic pentru a supravietui. De cele mai multe ori copilul incearca sa isi protejeze parintele abuzator.
Desi de multe ori abuzul copilului in cadrul relatiilor apropiate este greu de diagnosticat, dificultatile acestuia de intelegere a mimicii, de intelegere a emotiilor, lipsa bucuriei, umorului, contactului vizual de multe ori, lipsa empatiei, prezenta vinovatiei, remuscarii, lipsa limitelor corporale clare, pot fi de multe ori mai mult decat un simplu indiciu al situatiilor prin care copilul trece sau a trecut.
In atentia terapeutilor, in special a celor ce cocheteaza cu terapia prin arta (art terapia), pentru a nu sari la concluzii pripite, un citat atat de celebru si drag mie, atribuit deseori lui Freud.
" Sometimes a cigar is just a cigar!"(Uneori o tigara este doar o tigara)
La fel si monstrii din desenele copiilor sunt doar monstrii, nu imagini ale abuzului, iar lipsa bucuriei, contactului vizual, dificultatile in intelegerea emotiilor si a mimicii, pot avea la baza o multitudine de alte cauze total diferite si fara nici o legatura cu abuzul sau neglijarea. De aceea, va recomand din suflet citirea acestui articol cu mintea deschisa.
