Benzile desenate instrument in Terapia prin arta
Benzile desenate au incercat in ultimele decenii sa isi castige locul in lumea artei, o perioada lunga de timp nefiind considerate arta. Poate acest inconvenient se datoreaza perioadei de inceput, cand in jurul anului 1900 benzile desenate nu erau decat gaguri si o forma de umor simplu. Cu timpul insa, mai exact pe la sfarsitul secolului XX, cand in comics sunt abordate probleme de actualitate, acestea devin o cale de exprimare a parerilor legate de rasism, fanatism religios sau razboi (Grinfeld,1997) si un medium de arta recunoscut.
Pana si termenul, comics (benzi desenate), are propria sa semnificatie, folosirea formei de plural nu este intamplatoare, caci termenul descrie atat medium-ul de arta cat si filosofia formei, uneori benzile desenate fiind o modalitate de aranjare a haosului interior.
Abordand problemele de actualitate dintr-o perspectiva personala, benzile desenate devin mult mai profunde si complexe. Prin intermediul lor autorii pun deseori pe hartie viata, experienta personala, lucru nou si diferit de ceea ce se intamplase pana atunci, cand benzile desenate erau de cele mai multe ori povesti fantastice foarte diferite de realitate.
Folosirea evenimentelor din viata personala va largi reportoriul de trairi si emotii (bucurie, frica, durere, invidie) exprimate, benzile desenate determinand nu doar hohote de ras ca la inceputuri ci si un proces de eliberare a sinelui de emotiile puternice, un proces de catharsis. Ele nu exprima doar trairi ci si imprumuta calitati de la creatori devenind astfel o forma de terapie, de vindecare, nu doar o forma de arta. Astfel, crearea de benzi desenate ofera o eliberare emotionala, iar personajele devin un alter-ego, ce exprima dorintele si idealurile creatorului. McCloud (1993) considera ca nu exista alta forma de arta care sa ofere atat de mult privitorilor si sa ceara atat de mult de la ei in acelasi timp.
Benzile desenate permit depasirea durerii psihice, fricii, doliului. Recunoasterea potentialului terapeutic al benzilor desenate va aduce dupa sine si recunoasterea lor academica. Este recunoscut astfel faptul ca benzile desenate ajuta la explorarea lucrurilor, situatiilor importante din prezent si permit reexaminarea momentelor din trecut. Aceste proces incurajeaza clientul sa se proiecteze intr-un anume moment de timp si sa repete comportamentul avut sau sa modifice realitatea asa cum ar fi dorit sa fie, incurajeaza crearea de scenarii.
Ca medium de arta, benzile desenate ofera creatorilor posibilitatea exprimarii unei actiuni fizice sau emotionale oferindu-le o varietate mare de resurse pentru sanatatea lor psihica. Incurajeaza oamenii sa creeze singuri povesti ceea ce le va permite nu doar identificarea cu propriile personaje dar si relationarea cu unele aspecte negative ale vietii, sentimentelor si trairilor lor, intr-un mod constructiv si creativ.
Ca instrument terapeutic, crearea de benzi desenate este o cale de eliberare si exprimare sigura pentru clienti, acestia putand crea o lume in care actiunile personajelor decurg si au urmarile dorite de ei. Folosirea benzilor desenate ca instrument terapeutic poate fi deosebit de folositor in lucrul cu copii acestea fiind un medium cunoscut.
Benzile desenate reprezinta o limba diferita (Ware, 2004), un mod de comunicare diferit (Fosterr, 2009), iar in terapie, prin intermediul lor, clientii de varste diferite pot exprima cu ajutorul personajelor modul in care lucrurile decurg si evolueaza in directia dorita de ei, fara ca acest lucru sa aiba urmari in viata reala. In cadrul benzilor desenate situatiile pot fi rezolvate asa cum considera clientul ca este potrivit. Prin intermediul conflictelor si rezolutiilor experimentate rezolvate de personaje, clientii pot experimenta intr-o forma tangibila succesul sau insuccesul.
In timp amintirile noastre sunt alcatuite doar partial din evenimentele intamplate, mintea noastra umpland deseori spatiile goale. Probabil de aceea este atat de simpla si naturala atractia noastra fata de comics, acele "desene staccato, imagini izolate, separate prin spatii albe, locul unde actiunea si miscarea au loc" (McCloud, 1993), atat de asemanatoare memoriei noastre.
Photo by Liam Tucker
